Despre noi

Istoria Bisericii Boteanu se întinde până la 1682, când jupânul Mihul a ridicat o biserică din lemn pe hotarul de miazănoapte, pe atunci al Bucureştiului, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“. A fost numită Bradu-Boteanu, de la un brad mai înalt de lângă biserică, dar şi de la mahalaua „Boteanului“ din apropiere. Doi dintre urmaşii ctitorului, Maxem şi Gheorghe, au înălţat, în timpul lui Scarlat Vodă Ghica, la 5 iunie 1760, pe temeliile vechii ctitorii din lemn, o biserică din cărămidă.

După aproximativ 150 de ani, între anii 1908-1911, „în locul bisericii de mici dimensiuni, care era în formă de cruce, fără pridvor, cu două turle mult prea înalte pentru proporţiile modeste ale bisericii, în care te coborai pentru a intra în ea, s-a clădit actuala biserică, adăugându-se şi hramul «Sfinţii Voievozi», după cum aflăm din pisania de la uşa bisericii. Biserica existentă astăzi a fost ctitorită de Zinca Izvoranul, împreună cu enoriaşii, între anii 1908-1911. La intrare în biserică, se observa, sub cafas, portretul lui Mihail Rioşeanu, înrudit cu ctitorul sfântului lăcaş. Din vechea biserică de la 1760 se mai păstrează doar o parte din pisanie, în literă slavonă ori chirilică, care se poate la intrarea în biserică, în zidul exterior din partea dreaptă.

Planul bisericii actuale este în formă de cruce bizantină, cu un adaos de pridvor la intrare. Pictura este realizată în tempera de pictorul preot Vasile Damian, în stil neobizantin. Catapeteasma este lucrată în stejar de lemn, cu coloane şi brâuri traforate, cu icoane de sus până jos din metal argintat de sculptorul C. M. Babic, la anul 1911, semnătura lui aflându-se pe spatele uşilor împărăteşti.

WhatsApp Image 2021-07-30 at 15.51.04 (2)

Recunoscută pentru vocile slujitorilor săi

Biserica Boteanu-Ienii are o comunitate bine închegată în jurul slujitorilor ei. Actualmente, prin vocea de tenor dramatic a preotului Costel Habelea (preot paroh), tradiția cantarii frumoase merge mai departe. La Biserica Boteanu-Ienii, toti credincioșii sunt atraşi de glasurile celui ce slujește si a celor care cânta in cor.
Biserica Boteanu are, prin tradiţie, numai cor de bărbaţi, nu cor mixt. Tradiția s-a respectat așa cum a fost primita de la părintele Constantin Grigorescu, care o primise şi el de la părintele Marius Constantinescu, şi acesta de la înaintaşii săi.
Tradiţia cântării frumoase vine probabil de la faptul că această biserică este recunoscută şi datorită glasurilor neîntrecute ale slujitorilor ei. Părintele Grigorescu a dominat, cu vocea lui de bass-pedală, pe toţi preoţii bucureşteni, dar şi pe marii artişti, şi el un bun tenor, care nu e mai prejos de predecesorii săi. Maestrul Nicolae Florei, renumitul bas de la Opera Română, venea şi cânta, mai ales pricesnele de la Utrenie. Aici a slujit şi pr. acad. Nae Popescu, marele profesor de Istoria Bisericii Ortodoxe Române. La Biserica Boteanu a fost şi pr. Dumitru Antal, nepot al patriarhului Miron Cristea.

O părticică din moaştele Sfântului Ioan Iacob

Aici se găseşte şi o părticică din moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamţ. În 1992, când s-au mutat moaştele Sfântului din peştera din Hozeva, unde s-a nevoit, în Biserica Mănăstirii „Sfântul Gheorghe Hozevitul“ din apropiere de Ierihon, Televiziunea Română a făcut un material despre eveniment. Unul dintre cameramani a cerut, la plecare, o părticică din moaştele Sfântului Ioan Hozevitul. Părticica din moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamţ se află în biserică, în partea dreaptă.

Hramuri

Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul
Sf. Mare Mucenic Gheorghe
Sf. Arhangeli Mihail si Gavril
Sf. Mare Mucenita Varvara
Sf. Ioan Iacob de la Neamt-Hozevitul

Hramurile Bisericii Boteanu-Ienii se îngemănează cu istoricul sfântului lăcaș. Primul hram, cel mai vechi, este Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, cu prăznuire la 29 august. În timp, s-au păstrat puține însemnări despre prima biserică sfințită cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Aflăm totuși că spre sfârșitul veacului al XVII-lea, pe la anul 1682, pe hotarul de miază-noapte al Bucureștilor, Jupân Mihul a ridicat un mic lăcaș de rugă. Era din lemn și i se spunea și Biserica Bradu – Boteanu. Se pare ca numele i-a fost dat de la un brad înalt din vecinătatea bisericuței și de la mahalaua Boteanului, loc în care Jupân Mihul și-a înălțat ctitoria. O consemnare de necontestat a primului hram ne-o oferă pisania în piatră, din secolul al XVIII-lea, scrisă în chirilică și spartă în bucăți.

„Această sfântă şi dumnezeiască biserică, ce este cu hramul Tăierea Capului Sfântului loan Botezătorului şi al Sfântului Gheorghe, întâi au fost clădită de lemn de dumnealui răposatul Jupân Mihul şi acum s-au făcut de piatră şi s-au împodobit după cum se vede, cu toată cheltuiala şi osteneala dumnealui jupân Macsen, dimpreună cu frate-său Gheorghe, feciori ai răposatului jupân Grigorie Miulet, în zilele Măriei sale Ion Scarlat Grigorie Ghika Voevod, la leat 7268, Iunie în 5.”

Din această pisanie se mai păstrează doar o parte prinsă în zidul exterior din dreapta ușii de intrare în biserica actuală. Alături a fost așezată și o placă pe care scrie: Comisiunea monumentelor istorice a aşezat aici în anul 1931 Pisania vechii Biserici, zidită în anul 1760 şi dăramată în 1909.

Din aceeași pisanie, aflăm, așadar, ca al doilea hram pe care îl păstrează Biserica Boteanu-Ienii este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prăznuit la 23 aprilie. Maxem şi Gheorghe, doi dintre urmaşii primului ctitor – documentele spun că au fost chiar nepoții lui Jupân Mihul – au înălţat în timpul lui Scarlat Vodă Ghika, la 5 iunie 1760, pe temeliile vechii ctitorii din lemn, o biserică în piatră, de proporții modeste, căreia i-au așezat și o pisanie deasupra ușii de la intrare.

Dovezi ale celor două hramuri s-au păstrat până astăzi și sub forma icoanelor – cea a Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul şi cea a Sf. Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă – aflate în prezent, în partea dreaptă a icoanelor împărătești.

La începutul secolului XX, actuala Biserică Boteanu-Ienii a primit și un al treilea hram sărbătorit la 8 noiembrie. Aflăm despre acest hram din pisania de la intrarea în biserică:

”Această sfântă biserică, numită şi Bradu Boteanu s-a clădit a treia oară, adăogându-i-se hramul Sfinţilor Voievozi, cu ajutorul bisericii, al Cocoanei Zinca Izvoranul şi al enoriaşilor, între anii 1908-1911. Veniţi să ne inchinăm şi să cădem la Hristos Împaratul şi Dumnezeul nostru.”

Istoria din spatele acestei inscripții ne spune că după aproximativ 150 de ani de la zidire, ctitoria în piatră a fraților Maxem și Gheorghe, a fost înlocuită cu actuala sfântă biserică de proporții monumentale, în formă de cruce bizantină și cu un adaos de pridvor la intrare.

Sfânta Mare Muceniță Varvara, cel de-al patrulea hram, praznuit la 4 decembrie, a fost adăugat actualei sfinte biserici dupa 1977. După cutremurul din acel an, prin demolarea Bisericii Ienii (sau Enei), monument istoric de la anul 1613, ce se afla vis-a-vis de hotelul Intercontinental, sectorul parohiei Ienii s-a alipit la Biserica Bradu-Boteanu. Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor a hotărât la acea vreme, pentru a se permanentiza numele bisericii Ienii, ca noua parohie să poarte numele de Biserica Boteanu-Ienii, adăugându-i-se şi hramul Sfânta Mare Muceniţă Varvara.